Paul Cosmin Sas


English translation follows.


Cel mai bun lucru pe care l-aș fi putut face vreodată în viața mea l-am făcut în urmă cu aproximativ patru ani, la începutul anului 2016. Acel lucru m-a condus mai târziu la un eveniment de viață semnificativ care a avut cel mai mare impact asupra existenței mele muritoare. Mai târziu am realizat marea semnificație a alegerii pe care am făcut-o.


Pentru prima dată în viața mea, m-am deschis la posibilitatea că toată cunoașterea, tot ceea ce știu și mi-a fost inoculat în minte de către această lume ar putea fi greșit. Da, am recunoscut că toate diplomele, gradele și toate școlile pe care le-am absolvit și cu întreaga experiență religioasă pe care o am, aș putea fi doar un PROST, unul care NU ȘTIE NIMIC despre realitatea umană. NIMIC! Dar am fost dispus să renunț (dacă mi s-ar cere) la tot ceea ce această lume mi-a oferit sau mi-ar putea oferi, în schimbul cunoașterii ADEVĂRULUI REAL. Eram gata să trăiesc toate zilele vieții mele sub un pod, doar cu o pernă și o pătură, dar cel puțin să am ADEVĂRUL REAL în mâinile mele. Și intenția a fost de a primi înțelegere și claritate mentală despre modul în care noi, ca ființe umane, am putea experimenta împlinirea individuală, adevărata fericire si pace. Această alegere m-a condus mai târziu către LUCRAREA MINUNATĂ ȘI O MINUNE care mi-a atins mintea și inima într-un mod în care nu fuseseră atinse niciodată înainte.



CÂTEVA LUCRURI DESPRE MINE ȘI VIAȚA MEA PERSONALĂ


Povestea mea personală a început pe 3 ianuarie 1975. M-am născut în orașul Cluj-Napoca, România, într-o familie săracă. Părinții mei au făcut tot posibilul să muncească din greu pentru a ne oferi (mie și fratelui meu mai mic) necesitățile de bază ale vieții, sperând că vom avea o viață mai bună în viitor. Am avut o copilărie foarte fericită. Mi-am petrecut aproape toate vacanțele la țară, în natură, unde locuiau bunicii noștri, departe de aglomerația și stresul orașelor. În România, vacanța de vară durează aproximativ trei luni. Încearcă să-ți imaginezi! Deși a fost o mare bucurie să ne vedem părinții care ne vizitau aproape la fiecare săptămână, nu am vrut să ne întoarcem la oraș până la sfârșitul vacanțelor.


Părinții mei au observat că eram un băiat emotiv și timid, cu o structură osoasă fragilă și, pentru că studiam bine la școală (potrivit așteptărilor sistemului de învățământ de la acea vreme) m-au încurajat să urmez Liceul Pedagogic, care ulterior s-a dovedit a fi o alegere potrivită pentru mine. Cum să nu fie o alegere potrivită un liceu în care se află doar 10-15 băieți și câteva sute de fete. :)) Apropo, prietenii mei și cei apropiați mă cunosc ca fiind un tip distractiv, cu un simț al umorului dezvoltat. Participarea la cursuri a fost de aproape 100%. De ce să renunțăm la cursuri când fetele sunt la școala noastră? :)) Adevărul este că încă din primii ani de liceu mi-am dat seama că munca cu copiii și petrecerea timpului printre ei îmi aduc o mare bucurie personală.


În liceu, am fost un tânăr liniștit. Am trăit în pace și prietenie cu ceilalți. Nu am depus prea mult efort pentru învățare comparativ cu ceilalți colegi. Am fost ultimul la orele de engleză. Mi-a plăcut sportul. Am practicat Taekwondo câțiva ani. Desi am fost un practicant sârguincios, mi-a lipsit acel spirit de luptător nemilos necesar pentru a învinge așa zisul adversar. Nu am avut întâlniri în liceu, deși unele fete ar fi vrut să fie cu mine. Am rămas „flămând” deși aveam „pâinea și cuțitul” în mâini. Să-mi fie rușine. Ce slujitor jalnic am putut fi! Corect? :))


Dar cât de timid am fost? Ei bine, iată o poveste de râs și plâns care a avut loc după ce m-am întors din armată. Imaginează-ți că vizitezi o fată care îți place și ea te îndrăgește. Te așteaptă în fața clădirii, apoi urcați împreună în lift și ea apasă butonul pentru etajul 10, chiar dacă locuiește la etajul 2. Apoi fața zâmbitoare a tinerei de 18 ani pare să strige la tine: „Ce aștepți?” Și tu nu faci nimic. :)) Tânărul acela timid, naiv și în afara spațiului, am fost eu. Vai, vai .., Oh, apropo, ne-am întors apoi la etajul al doilea și când am deschis ușa, tatăl ei era chiar în fața liftului. Ce și-a spus oare în mintea lui despre mine? :))


Anii de liceu au fost minunați. Trupurile noastre erau vibrante și sănătoase, iar necesitățile de bază ale vieții ne-au fost oferite de către părinții noștri (care în majoritate și-au irosit o mare parte din viață pentru asta, lucrând ca sclavi pentru unele companii). Am fost tineri și liberi să alegem fiecare dintre noi să ne exprimăm esența și să experimentăm ceea ce ne dorim. Ne vedeam ca parte a unei familii extinse, fiecare cu individualitatea lui. Ce lume minunată! Ce vremuri memorabile!


După liceu, am lucrat câțiva ani ca învățător pentru școala primară. Am fost în armată un an. Serviciul militar era obligatoriu la acea vreme. În armată, nu puteam fi promovat la gradul de sergent și să conduc un grup de soldați pentru că eram prea „blând” cu colegii mei și nu eram suficient de „dur”. Așa că mi-am petrecut cea mai mare parte a timpului lucrând în birou ca scrib cu ofițeri care erau ... ești pregătit să auzi? ... care erau doar ofițeri militari de sex feminin. Pot spune că armata a fost un timp greu pentru mine? :))


Au urmat apoi anii de facultate, fără griji, cu timp petrecut în oraș, în cluburi, muzică, dans. A venit apoi și timpul sexului care personal mi-a adus multă plăcere dar și multă suferință.


Îmi amintesc că am studiat și am luat examenul la Universitatea de Informatică, dar taxa școlară anuală pentru locul pe care l-am obținut a fost prea costisitoare pentru mine ... Așa că a doua zi mi-am retras dosarul. În cele din urmă, am absolvit o altă facultate la secția design industrial și am lucrat în acest domeniu pentru câțiva ani buni.


Acum doi ani am început să scriu cărți ilustrate pentru copii. Am creat un moment artistic de lectură educativă cu și pentru copii, în care joc rolul de Spiriduș al Poveștilor. Este un spectacol amuzant oferit copiilor de la grădiniță și din școala primară. Ne amintim să facem ceea ce iubim cel mai mult, astfel încât bucuria noastră să fie mare și să le permitem celorlalți copii să facă același lucru. Promitem că nu ne vom schimba inima noastră de copil cu una „de piatră”. După mai multe versiuni de prezentare am ales să ofer gratuit acest spectacol. Au fost părinți care au vrut să cumpere cărțile și cu banii pe care i-am obținut din vânzarea acestora, la prețul autorului, am câștigat un venit pentru necesitățile mele de bază ale vieții.



CUM AM GĂSIT LUCRAREA MINUNATĂ ȘI O MINUNE


La vârsta de 30 de ani, după nouă luni de discuții cu misionarii, am fost botezat în biserica cunoscută ca fiind Biserica lui Iisus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă (Mormonii) care pretindea că este singura biserică adevărată a lui Dumnezeu. A fost o alegere dificilă având în vedere că în România majoritatea populației este creștin ortodoxă și toți cei care aleg alte religii sunt văzuți ca oameni care au trădat adevărata credință în Dumnezeu.


Am rezonat cu multe adevăruri noi pe care le-am găsit în Cartea lui Mormon (de exemplu: locuitorii Americii antice au primit și ei scrieri care vorbesc despre codul umanității, așa-numita Evanghelie a lui Hristos.) Am devenit convins de faptul că această Carte a lui Mormon era „Cuvântul lui Dumnezeu”. După câteva luni, am fost chemat în funcții de conducere fiind unul dintre membrii preferați din ramură. Apoi a urmat căsătoria cu Lavinia în templu. Împreună avem un fiu.


În biserică am fost activ și am făcut tot ce ar putea face vreodată un membru foarte zelos. Dar cu cât încercam să facem și să devenim mai asemănători cu ceea ce se aștepta să fim, cu atât deveneam mai obosiți, epuizați, neîmpliniți și nefericiți. Cupluri tinere din ramurile bisericii se aflau în aceeași situație. Acestea pur și simplu nu vroiau să recunoască acest fapt. Nu am fost fericit să aud că familiile au probleme. Vroiam doar să înțeleg cauzele și să știu soluțiile pentru a le rezolva. Informațiile pe care le-am primit în biserică nu mi-au fost suficiente. Am cumpărat și am citit multe cărți scrise de mulți autori celebri. Nu era exact ceea ce căutam. În cele din urmă, am ajuns la concluzia că trebuie să găsesc singur răspunsul. De data aceasta nu am cerut nimănui un răspuns. De data aceasta am căutat răspunsul în mine.


Într-o zi am început să-mi spun mie însumi că „aș putea renunța la toate lucrurile mele, la toate bunurile mele materiale, la reputație, la prietenii mei, la familia mea, la soția mea, chiar și la fiul meu, dar dă-mi în schimb ADEVĂRUL REAL”. Mai târziu m-am gândit „Dacă nu sunt pregătit pentru asta, măcar dă-mi ADEVĂRUL pe care îl pot înțelege și accepta”. Am avut acest monolog în limba română și nu știu din ce motiv, dar sintaxa „REAL TRUTH” am pronunțat-o în limba engleză. Mi s-a părut plină de putere. Am crezut cu tot ceea ce sunt că pot primi ceea ce caut. Am fost atât de concentrat pe această problemă câteva săptămâni încât nu am fost eficient la locul de muncă. Nu m-a interesat cum arăt și ce îmbrac. Nu puteam să dorm și mă trezeam peste noapte. Uneori am uitat să mănânc. Cu toate acestea, am fost fericit în avans pentru răspunsul pe care urma să-l primesc. Am trecut prin niște experiențe care au fost menite sa arate dacă iubesc adevărul mai mult decât banii, dacă sunt dispus să-l primesc chiar dacă ar veni printr-un mod sau canal diferit de cel cu care eram obișnuit. Privind în urmă, acum îmi dau seama că toate acestea au fost în conexiune cu evenimentul meu din viață care a avut loc pe data de 23 februarie din același an.


În acea zi am lucrat de acasă la un proiect ca și grafician. Am căutat ceva muzică pe canalul YouTube pentru a-mi oferi un fundal liniștit în timp ce lucram. Am tastat cuvinte precum muzică spirituală adevărată, muzică adevărată, adevăr și muzică. Brusc, în legătură cu acestea, am găsit un scurt film intitulat „Porțiunea Pecetluită a Cărții lui Mormon”. Apoi, a fost doar un mic pas până să descarc Porțiunea Pecetluită a Cărții lui Mormon ca fișier pdf gratuit. Am început să citesc cu mirare și cu o mare dorință de a descoperi informațiile noi. Nu am știut niciodată că trebuie să obținem Porțiunea Pecetluită a Cărții lui Mormon. Din mai 2005, când am avut prima mea întâlnire cu misionarii, nimeni nu a vorbit vreodată despre Porțiunea Pecetluită a Cărții lui Mormon, aici în biserică, în România, pentru mai bine de 10 ani. Nici măcar o persoană.


Îmi amintesc că mă întrebam dacă ceea ce tocmai găsisem putea fi adevărat. Deși eram singur acasă, nu mi-am dat seama în acel moment că aveam un dialog în mintea mea. Nu m-am oprit măcar o clipă să mă întreb: „Hei, stai o secundă. Cine întreabă toate aceste lucruri? Cine vorbește cu mine?” La un moment dat, am fost întrebat: „Care este data de astăzi?” Am verificat pe computer și mi-am spus: „23 februarie”. Apoi am continuat să citesc. Aceeași voce tandră m-a întrebat: „Care este semnificația acestei zile pentru tine?” Mi-am spus că nu înseamnă nimic. Apoi mi-am amintit că pe 16 februarie am făcut în Biserică o rânduială religioasă numită botezul cu apă. Dar 23 februarie nu însemna nimic pentru mine. Apoi am simțit cumva o prezență specială în jurul meu, în mine, lângă mine, de parcă cineva ar fi fost acolo încercând să mă încurajeze spunând: „Hai, spune-o! O știi! Haide!" Și apoi, dintr-o dată, mi-a venit în minte un lucru de care eu, ca muritor, nu eram conștient la acel moment. 23 februarie a fost ziua în care am fost confirmat ca membru al Bisericii LDS. În credința creștină, această rânduială se numește botezul cu Spiritul Sfânt. Pentru lumea creștină, Spiritul Sfânt este Spiritul Adevărului care te îndrumă în tot adevărul și îți amintește totul.


Cea mai bună parte a acestei experiențe minunate care este și va fi întotdeauna o minune pentru mine, vine chiar acum. Vocea tandră mi-a spus clar și direct în minte: „Ai dreptate! Acum zece ani, pe 23 februarie ai acceptat invitația de a primi Spiritul Sfânt. Acum îl ai!”


Am fost uimit! Am fost șocat! Apoi am avut sentimentul că mă aflu într-o cameră de forma unui acvariu care se umple treptat, nu cu apă, ci cu cărți, o mulțime de cărți și o mulțime de informații la un ritm cu care nu puteam ține pasul. Mi s-a spus: „Ia-le! Acum este suficient?” Luni mai târziu aveam să înțeleg ce reprezintă toate aceste cărți și aceste informații.


Am experimentat un fel de foc care a început să ardă și să se ridice spre stomac, inimă, gât și apoi spre cap. Copleșit am plâns așa cum nu am mai făcut-o niciodată înainte. Plânsul meu a fost întrerupt de momente fără respirație. A fost o experiență emoțională puternică. A fost diferit și mai minunat decât toate orgasmele fizice pe care le-am experimentat vreodată în viața mea. Mi-aș fi dorit să pot rămâne în acea stare pentru totdeauna.


... va urma ...




The best thing I could have ever done in my life was done about four years ago, at the beginning of 2016. That thing led me later to a significant life event that impacted my mortal existence the very most. Later I realized the great significance of the choice I made.


For the first time in my life, I opened myself to the possibility that all knowledge, everything that I know and was inoculated into my mind by this world could be wrong. Yes, I recognized that with all the diplomas, degrees, and all the schools I graduated from, and all the religious background that I have I could be just a FOOL, one WHO KNOWS NOTHING about human reality. NOTHING! But I was willing to give up (if I was asked) everything that this world offered me or could offer me in exchange for knowing the REAL TRUTH. I was ready to live all the days of my life under a bridge with only a pillow and a blanket but at least to have the REAL TRUTH in my own hands. And the intention was to receive understanding and mental clarity about how we as fellow human beings could experience individual fulfillment, real happiness, peace. This choice led me later to the MARVELOUS WORK AND A WONDER which touched my mind and heart in a way that it had never been touched before.



A FEW THINGS ABOUT ME AND MY PERSONAL LIFE


My personal story began on January 3, 1975. I was born in Cluj-Napoca city, Romania in a poor family. My parents did their best to work hard to offer us (me and my younger brother) the basic necessities of life, hoping that we will have a better life in the future. We had a very happy childhood. We spent almost all my holidays in the country, in nature, where our grandparents lived, away from the crowds and stress of cities. In Romania the summer vacation lasts about three months. Try to imagine! Although it was a great joy to see our parents who visited us almost every week, we didn't want to return to the city until the end of the holiday.


My parents noticed that I was an emotional and shy boy with a frail bone structure and because I was studying well in school (according to the expectations of the education system at that time) they encouraged me to attend the Pedagogical High school which later proved to be a suitable choice for me. How not to be a suitable choice a High school where there are only 10-15 boys and a few hundred girls. :)) By the way, my friends and close ones know me as a funny guy with a developed sense of humor. Attendance at the courses was almost 100%. Why should we skip classes when the girls are in our school? :)) The truth is that from the first years of High school I realized that working with children and spending time among them bring me personal great joy.


In High school, I was a good young man. I lived in peace and friendship with others. I did not put much effort into learning compared to other colleagues. I was the last one in English classes. I loved the sport. I practiced Taekwondo for a few years. Although I was a hard-working practitioner, I lacked that cruel fighter spirit needed to defeat the so-called opponent. I didn't do dating in High school although some girls would have liked to be with me. I stayed “hungry” even though I had “the bread and the knife” in my hands. Shame on me. What a pathetic servant I could be! Right? :))


But how shy was I? Well, here's a story with laughter and crying that happened after I returned from the army. Imagine that you are visiting a girl you like and she likes you. She is waiting for you in front of the building, then you get in the elevator together and she presses the button for the 10th floor, even though she lives on the 2nd floor. Then the smiling face of the 18-year-old girl seems to shout at you: “What are you waiting for?” And you do nothing. :)) That shy naive and out of space young man was me. Sigh.., Oh, by the way, we came back then on the second floor and when we opened the door, her father was right there in front of the elevator. What did he say in his mind about me? :))


The High school years were wonderful. Our bodies were vibrant and healthy and the basic necessities of life were provided to us by our parents (who mostly wasted much of their lives for this, working as slaves for some companies). We were young and free to choose each of us to express our essence and experience what we want. We saw ourselves as part of a large family, each with its individuality. What a wonderful world! What memorable times!


After High school, I worked for a few years as a primary school teacher. I was in the army for one year. Military service was compulsory at that time. In the army, I couldn't be promoted to the rank of sergeant and lead a group of soldiers because I was too “soft” with fellow soldiers and not “tough” enough. So I spent most of my time working in the office as a scribe with officers who were... ready to hear?... who were only female military officers. Can I say that the military period was a difficult time for me? :))


Then came the years of college, without worries, with time spent in the city, in clubs, music, dance. Then came the time of sex, which personally brought me a lot of pleasure and suffering.


I remember that I studied and took the exam at the Informatics University but the annual school fee for the place I got was too expensive for me ... So the next day I withdrew my file. In the end, I graduated from another Faculty in the product design department and I worked in this field for several years.

Two years ago I started writing picture books for children. I created an artistic moment of educational reading with and for children in which I play the role of the Elf of Stories. It is a funny show offered to children from kindergarten and primary school. We remember to do what we love most so that our joy is great and we allow other children to do the same. We promise that we will not change our child's heart for a “stone” one. After several versions of the presentation, I chose to offer this show for free. There were parents who wanted to buy the books and with the money I obtained from the sale of the books at the author's price, I earned an income for my basic necessities of life.



HOW I FOUND THE MARVELOUS WORK AND A WONDER

At the age of 30, after 9 months of discussions with the missionaries, I was baptized by the church formerly known as the LDS/Mormon Church, which claimed to be the only true church of God. It was a difficult choice considering that in Romania the majority of the population is Orthodox Christian and all those who choose other religions are seen as people who have betrayed the true faith in God.

I resonated with many new truths I found in the Book of Mormon (example: The inhabitants of ancient America also received writings that speak about the code of humanity, the so-called Gospel of Christ.) I became convinced that the Book of Mormon was the “word of God.” After a few months, I was called into positions of leadership being one of the favorites members in the branch. Then I got married to Lavinia in the temple. Together we have a son.


I was active in the church and I did everything a very staunch member could ever do. But the more we tried to do and become more like what we were expected to be, the more tired, exhausted, unfulfilled, and unhappy we became. Young couples in church branches were in the same situation. They just didn't want to admit this fact. I was not happy to hear that families have problems. I just wanted to understand the causes and know the solutions to solve them. The information we received in the church was not enough for me. I bought and read many books written by many famous authors. It wasn't exactly what I was looking for. Finally, I came to the conclusion I have to find the answer by myself. This time I didn't ask anybody for an answer. This time I searched for the answer within myself.


One day I started to say to myself “I could give up my everything, all my material possessions, reputation, my friends, my family, my wife, even my son but give me in exchange the REAL TRUTH.” Later I thought “If I am not ready for that, at least give me that TRUTH I can understand and accept it.” I had this monologue in Romanian and I don't know for what reason, but the syntax “REAL TRUTH” I pronounced it in English. It sounded full of power to me. I believed with everything I am that I can receive what I am looking for. I was so focused on this issue for a few weeks that I wasn’t efficient at the job place. I wasn't interested in how I looked and what I was wearing. I couldn't sleep and I used to wake up over the night. Sometimes I forgot to eat. However, I was happy in advance with the answer I was about to receive. I went through some experiences that were meant to show if I love truth more than money if I am willing to receive it even if it would come through a different way or channel than the one I was used to. Looking back, now I realize that all these were in connection with my life event that occurred on the 23rd of February of the same year.


That day I worked at home on a project as a graphic designer. I searched for some music on YouTube channel to offer me a quiet background while I was working. I typed words like true spiritual music, real music, truth, and music. Suddenly in connection with these, I found a short movie called “The Sealed Portion of the Book of Mormon.” Then it was only a small step to download The Sealed Portion of the Book of Mormon as a free pdf file. I started to read it with wonder and a great desire to discover the new information. I never knew we had to get The Sealed Portion of the Book of Mormon. Since May 2005 when I had my first meeting with the missionaries, no one had ever talked about The Sealed Portion of the Book of Mormon here in the church, in Romania, for more than 10 years. Not a single one person.-


I remember wondering if what I just found could be true. Although I was alone at home I did not realize at that time that I had a dialogue in my mind. I did not stop at least for a moment to ask myself: ”Hey, wait a second. Who asks all these things? Who's talking to me?” At some point, I was asked: “What's the date today?” I checked on my computer and I said to myself: ”23rd of February.” Then I kept reading. The same tender voice asked me: “What is the meaning of this day to you?” I said to myself that it doesn't mean anything. Then I remembered that on February 16 I performed in the LDS Church a religious ordinance called the baptism with water. But the 23rd of February meant nothing to me. Then I felt somehow a special presence around me, in me, next to me, as if someone has been there trying to encourage me saying: “Come on, say it! You know it! Come on!” And then, suddenly, it came to my mind a fact that I, as a mortal was not aware of it at that time. The 23rd of February was the day I was confirmed as a member of the LDS Church. In the Christian faith, this ordinance is called baptism with the Holy Spirit. For the Christian world, the Holy Spirit is the Spirit of Truth that guides them into all the truth and reminds them of everything.


The best part of this wonderful experience that is and will always be a wonder to me is coming right now. The tender voice said clearly and directly into my mind: “You are right! Ten years ago, on the 23rd of February you accepted the invitation to receive the Holy Spirit. Now you have it!”

I was stunned! I was shocked! Then I had the feeling that I was in a room like an aquarium that gradually fills, not with water, but with books, lots of books, and a lot of information at a rate I couldn't keep up with. I was told: “Take it! Now, is it enough?” Months later I would understand what all these books and this information represent. ...Sigh...


I experienced a kind of fire that started burning and rising to my stomach, heart, neck, and then to my head. Overwhelmed I cried like I never did it before. My crying was interrupted by moments of no breathing. It was a strong emotional experience. It was different and more wonderful than all the physical orgasms I have ever experienced in my life. I wish I could remain in that state always.


.... to be continued ...


Paul Cosmin Sas

sassopi75@yahoo.com

+40 747 899 840